Proiectul MuViCC
Argument. La ce bun un Muzeu al Vieţii Cotidiene în Comunism
MVCC este sigurul muzeu pe tema comunismului din România, fiind fondat printr-o inițiativă privată.
În ultimii ani, a existat proiectul Muzeului Comunismului din România, susținut de Institutul de Cercetare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc(ICCMER), dar viziunea lui, la vremea lansării în spațiul public, a stârnit valuri de reacții critice în presă, proiectul fiind în cele din urmă blocat.
Ideea creării unui muzeu pe tema comunismului se bucură de o susținere populară în România, fapt confirmat și de un sondaj de opinie pe această temă, efectuat de Centrul pentru Studierea Opiniei și Pieții. (http://www.evz.ro/detalii/stiri/bogdan-cristian-iacob-avem-nevoie-de-o-pedagogie-a-memorie-colective-)
MVCC va fi construit având la bază o viziune modernă, folosind elemente memoriale care nu au încărcătură ideologică. Instituția acestui muzeu va avea în primul rând o dimensiune pedagogică, pornind de la cunoașterea comunismului și a istoriei recente, dar și un rol de regenerare socială și urbană, mai ales prin valoarea sa turistică. Conceptul lui va pune în valoare atât dimensiunea spirituală, de reprezentare a tuturor aspectelor vieții omului comun, cât și dimensiunea social-economică, fapt conferit de rolul pe care îl va avea în domeniul turismul cultural al zonei (Nordul Moldovei – Suceava -Botoșani – Iași).
MVCC readuce detalii din istoria recentă,care stârnesc un viu interes, și determină corectarea multor probleme de percepție,legate de comunism, la toate nivelele sociale, cu preponderență tineri și vârstnici.
Reconstrucţia comunitar-intergeneraţională şi cunoaşterea participativă a trecutului recent
Scopul proiectului:
Proiectul îşi propune dezvoltarea conceptuală, constituirea colectivă şi amenajarea fizică a unui muzeu focalizat asupra vieţii cotidiene din perioada comunistă în România (1945-1989), care să deruleze activităţi de conservare, cercetare şi expunere a patrimoniului, precum şi activităţi pedagogice, educaţionale, turistice sau de petrecere a timpului liber.
Obiective
Reprezentanții Asociației CulturEst, în urma dialogurilor pe care le-au purtat cu specialiști în diferite domenii – istorie, muzeografie, arhitectură -, au stabilit următoarele obiective:
- Dezvoltarea conceptuală, cu ajutorul specialiştilor, a MVCC. Definirea şi documentarea expoziţiei de bază, precum şi a expoziţiilor temporare/itinerante şi a celor virtuale;
- Realizarea identităţii vizuale şi a siteului Muzeului Vieţii Cotidiene în Comunism (MVCC);
- Identificarea şi obţinerea unei clădiri (de preferat, hală industrială din perioada comunistă) pentru uzul MVCC; realizarea unui proiect de amenajare arhitecturală a spaţiului, în conformitate cu conceptul muzeului;
- Colectarea de obiecte reprezentative pentru viaţa cotidiană în comunism, de istorii ale obiectelor şi de povestiri ale vieţii, în special cu ajutorul unor campanii publice;
- Realizarea expoziţiilor itinerante şi a celor virtuale, începând astfel activitatea MVCC înainte ca spaţiul central să fie disponibil;
- Realizarea expoziţiei de bază şi deschiderea ei, odată cu inaugurarea clădirii centrale a MVCC.
Proiectul MVCC se înscrie în seria de muzee și memoriale apărute în țările foste comuniste în ultimii 20 de ani. Au apărut asemenea instituții în Ungaria,Cehia,Polonia sau Germania. Marea majoritate dintre ele au structura unui memorial sau a unui hibrid între muzeu și memorial.
Memorialele,cu precădere,se axează pe ideea condamnării terorii totalitarismului.
Muzeele urmăresc o reprezentare materială non-partizană a trecutului.
Pentru o prezentare echilibrată a istorie controversate a comunismului într-un muzeu, elementele din viața cotidiană ar putea constitui o resursă multiplă. MVCC se apropie mai mult de conceptul muzeelor contemporane, care vor să redea atât „povestea vieții” sau „mitul vieții”, cât și, ca paradigmă nouă, ideea de spațiu de consum cultural.
Un exemplu de memorial care evocă oroarea explicit este Muzeul Terorii de la Budapesta.
Acest muzeu al victimelor terorii totalitare – atât comunistă,cât și fascistă – a fost amplasat într-o clădire devenită simbol în Ungaria, fostul sediu al unui partid fascist, în anii 40, transformată în închisoare de comuniști, după instalarea comunismului.
Un hibrid între muzeu și memorial este Muzeul comunismului din Praga, care reflectă o tematică bogată din istoria ultimilor 50 din fosta Cehoslovacie: viața cotidiană, politica, istoria, sportul, economia, arta, propaganda, poliția politică, cenzura, instituțiile judiciare și coercitive și lagărele de muncă. Specialiștii au remarcat, în acest caz, lipsa dimensiunii dialogului deschis, caracteristică unui muzeu contemporan.
În România, un memorial în notă clasică este considerat Memorialul Victimelor Comunismului și Rezistenței de la Sighet. Tematica lui este axată pe abuzurile și represiunea puterii comuniste instalate după război.
Viziunea MVCC se apropie cât de cât de cea care a stat la baza creării unui secțiuni de la Muzeul Țăranului Român de la București, care tratează minimal și tema vieții cotidiene. Specialiștii au sesizat un mesaj nou în acest caz, care,spre deosebire de Memorialul de la Sighet, trimite la ideea de viață cu multe aspecte, comune, nu numai la ideea de spațiu public, de represiune și de teroare. Conceptul MVCC, ca și conceptul de memorial, urmărește regăsirea identității individuale și colective la un nivel social larg.
MVCC nu vrea să propună o lectură ideologizată a trecutului, nici nostalgică sau acuzatoare, ci doar crearea unui spatiu muzeal bine documentat, deschis, lăsând interpretarea pe seama vizitatorului.
În acest sens, am vedea muzeul amenajat într-o clădire reprezentativă pentru epoca socialismului real, de genul unei hale industriale, care încă mai păstrează urmele trecutului. Ar fi de preferat ca aceasta să conțină o curte interioară, unde să poată fi expuse statui, busturi sau monumente publice care au populat spațiul public pe vremea regimului comunist.
O altă carcateristică a muzeului este aceea că el urmează să fie o construcție colectivă, socială. Obiectele urmează să fie donate în principal de către persoane private în urma unui apel public și insoțite, pentru cele mai reprezentative dintre ele, de o istorie personală, ce urmează a fi inregistrată. Aceasta asigură o privire «din interior» asupra epocii și permite accesul omului simplu la reconstituirea și cunoasterea trecutului. O astfel de procedură nu exclude organizarea profesionistă a muzeului (cu muzeografi si istorici) și nici prelucrarea științifică a materialului cules de-a lungul timpului.
Muzeul urmează să cuprindă obiecte din diferite zone ale vieții cotidiene, iar acolo unde obiectele au o istorie particulară, interesantă, pe care posesorul lor este dispus să o împărtășească, exponatul poate fi însoțit de înregistrarea video a povestirii. Așadar, muzeul cuprinde deopotrivă lucruri, povestiri despre lucruri (care le contextualizează social și biografic) și emoții sau sentimente transmise odată cu povestirea. Pe lângă acestea, muzeul poate dezvolta o arhivă cu fotografii de familie, scrisori răzlețe sau corespondențe ale oamenilor simpli, jurnale, memorii sau însemnări, orice alt document care ne poate îmbogăți cunoașterea asupra vieții private în timpul dictaturii.
Dincolo de funcțiile patrimonială, de conservare şi de cercetare ale muzeului, trebuie dezvoltate și funcția turistică, educațional-pedagogică sau cea de petrecere a timpului liber. Așadar, muzeul va trebui să devină un spațiu deschis colaborării și publicului, documentării artistice și științifice (eventual cu un sistem de burse), pentru lecțiile de istorie cu elevii din zonă sau cu o serie de lecții online, voluntariatului și organizării de stagii de practică (pentru studenții de la istorie, sociologie, antropologie, științe politice, jurnalism etc.)
Obiectele pot fi clasificate pe diferite categorii (evident, provizorii):
- din spațiul domestic și gospodăresc (mobilă, bibelouri și carpete, veselă, ustensile de bucătărie, aparatură electrocasnică, haine, pantofi, poșete, pălării, sticle de lapte, ulei, borcane, cutii de bomboane, amabalaje, etichete)
- din spatiul școlar (manuale școlare, uniforme, penare, pupitre, table, instrumente de scris),
- din spațiul profesional (uniforme, birouri, afișe de protecția muncii, echipamente de protecție), referitoare la comunicare și propagandă (aparate de radio, cărți de popularizare și propagandă, pancarde, afișe, presă scrisă, carți poștale, fotografii de familie, diafilme)
- referitoare la diferite vârste – copilărie (jucării), vârstă adultă, vârsta a treia
Obiectele urmează a fi expuse în expoziții permanente după ce au fost așezate într-o serie de expoziții temporare, organizate în perioada de construcție a muzeului. Aceaste expoziții vor încerca să exploreze dimensiuni particulare ale vieții cotidiene în comunism (ex. «uniformele», «moda», «publicitatea», «consumul cultural» etc.) Chiar în perioada de început, cu sprijinul diferitilor muzografi, în diferite etape de colectare a obiectelor, vor fi organizate expoziții itinerante în țară.
La cererea Asociației CulturEst, Consiliul local al Primăriei din Botoșani a hotărât(Hotărârea nr. 291 din 30 septembrie 2013)asocierea Primăriei din Botoșani la acțiunea construirii MVCC, alături de Asociația CulturEst. Primăria, pe baza unui contract de asociere valabil 20 de ani, a pus la dispoziția CulturEst o clădire, fostul CET al orașului, pentru a fi folosită ca sediu al MVCC. De asemenea, până la finalizarea amenajării acestui sediu, Primăria a oferit și un spațiu adecvat pentru depozitarea obiectelor colectate.