În toamna anului 2013, lansam, la Primăria din Botoşani, într-un cadru public, ideea construirii Muzeului vieţii cotidiene în comunism (www.MuViCC.ro), un proiect cu o viziune muzeografică nouă, modernă şi spectaculoasă, cu mai multe nivele de promovare a istoriei comunismului românesc.

Pornind de la intrarea în contact cu faptele cotidiene ale acelei perioade, până la cunoaşterea contradicţiilor sistemului politic totalitar, care a sfârşit cu una dintre cele mai crude dictaturi personale.

În România, din păcate, nu există nici până la această dată, un alt proiect de muzeu al comunismului, cu o viziune nouă şi coerentă, care să încerce o abordare largă a comunismului. Există mai multe memoriale, care au ca temă viaţa din închisorile politice – dintre care iese în evidenţă Memorialul de la Sighet -, şi mai multe expoziţii care se limitează la prezentarea sumară a unor secvenţe din viaţa în comunism.

Trebuie să remarcăm că au fost mai multe iniţiative – să amintim mai ales pe cele pornite de la Guvern şi de la Preşedinţie, care şi la acest nivel s-au bătut cap în cap, anihilându-se reciproc – , proiecte care au dispărut chiar după faza anunţării lor. Proiectul cel mai important dintre acestea, pus în dezbatere, în mai multe rânduri, de Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoriei Exilului Românesc (ICCMER), a alunecat fireşte spre o tematică specifică acestei instituţii, cea a regimului închisorilor din comunism; stadiul actual al proiectului, stabilirea titulaturii – Muzeul ororilor comunismului.

Încă de la momentul lansării viziunii MuViCC – bine primită de oficialităţi şi de mediul cultural –, aveam un sediu reprezentativ, Hala CET, cu o suprafaţă de aprox. 1200 metri pătraţi, construcţie, specifică industriei româneşti din anii 60 – 70 , cu influenţe ale arhitecturii templelor industriale sovietice, ea însăşi un obiect muzeal gigantic, foarte expresiv însă, care ilustrează bine ideea de bază a muzeului nostru. În această incintă, amenajată prin conversie arhitecturală – idee din arhitectura actuală, foarte atractivă pentru publicul nostru ţintă, tinerii în general –, urma să construim un traseu muzeal original, pornind de la expunerea tematică a obiectelor din viaţa cotidiană în comunism, ca prim pas de cunoaştere, cu scenografie spectaculoasă, folosind cu precădere imaginea reală sau proiectată 3d.

MuViCC ar trebui să devină mai întâi o instituţie de cunoaştere a istoriei recente, apoi un obiectiv turistic important în zona de Nord-Est a României şi, nu în ultimul rând, un segment important din viaţa socială a oraşului Botoşani, căci printre anexele muzeului, posibil de amenajat în incinta acestui sediu, ar fi un spaţiu adecvat petrecerii timpului liber al tinerilor (cu o titulatură posibilă, „Hai la muzeu!”, care se susţine chiar şi când tinerii botoşăneni ar merge la discotecă).

La începutului anului 2014 – deoarece Primăria Botoşani nu ne oferise mapa cu documente şi schiţe ale Halei CET, clădirea făcând parte dintr-un dosar de faliment -, cu bani primiţi de la un sponsor local, am putut face câteva măsurători, schiţe, imagini în 3D ale exteriorului şi interiorului, urmate de o descriere a viziunii arhitecturale a acestei clădiri, descriere care certifică acea calitate a ei, de lucru muzeal complex şi expresiv.

În acelaşi an, 2014, cu sprijinul Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” (UAUIM), am organizat un concurs internaţional pentru stabilirea ideii de formă a sediului muzeului. Aşa am atras de partea noastră un grup de arhitecţi, tineri şi entuziaşti, în mare parte cadre didactice la UAUIM Bucureşti (lector dr. arh. Cristina Şerban, dr. arh. Mihail Bilă (Anglia), dr. arh. Mihaela Lăcraru, dr. arh. Răzvan Lăcraru, dr. arh. Raluca Nedelcu, arh. Arthur O’Looney (Irlanda), arh. Krisztina Maria Bokos (Danemarca), dr. arh. Mihai Chisărău, lector dr. arh. Mihnea-Ioan Mihăilescu, arh. Veronica Sava).

Începând cu vara anului 2014, am organizat primele campanii de colectare de obiecte muzeale, cu sprijinul elevilor voluntari de la câteva licee din Botoşani. Cu aceste obiecte, între timp, am organizat două expoziţii la Muzeul de istorie din Botoşani (2014, 2015). În momentul de faţă, MuViCC are o magazie de aproximativ patru mii de obiecte din viaţa cotidiană în comunism.

În martie 2015, prin amabilitatea profesorului Adrian Cioroianu (decan atunci), a început colaborarea noastră cu Facultatea de istorie din Bucureşti; cinci colective de studenţi, masteranzi şi doctoranzi (dr. Marius Cazan, drd. Alexandru Groza, Ana-Gabriela Niţulescu, Denisa Dudescu, Silvia Cristina Baumgarten, Adam Valentin, Ionuţ Mircea Marcu, Andrei Popa), coordonate de lect. dr. Matei Gheboianu, urmau să alcătuiască primele dosare de cercetare istorică, pe teme ale expoziţiilor permanente ale muzeului („Reprezentarea unui apartament cu 2 camere”, „Controlul populaţiei de către Securitate”, „Tinereţea şi maturitatea unui fruntaş de muncă în comunism”, „Secvenţe din copilăria părinţilor noştri”, „Manifestaţii publice în comunism”). Aşa a început crearea bazei informaţionale pentru construirea unui muzeu virtual MuViCC, un alt element de bază al viziunii MuViCC.

Pe data de 15 septembrie 2015, la decanatul Facultăţii de Design a Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, a fost lansată activitatea de proiectare a zece expoziţii permanente, cinci în viziune istoriografică, pornind de la cercetările colectivelor de studenţi, masteranzi şi doctoranzi, de la Facultatea de istorie, Bucureşti, şi cinci expoziţii în viziune scenografică, cu cinci colective de arhitecţi şi scenografi, în mare parte cadre didactice la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti. În ziua de 25 octombrie 2015, la Hotel „Rapsodia” din Botoşani, a avut loc, în cadrul acestui proiect, în prezenţa unui public format din profesori şi elevi de la liceele din judeţul Botoşani, prezentarea primelor schiţe ale acestor expoziţii, a dicţionarului de termeni specifici, cu bibliografia adecvată, cu trimitere la lucrări istorice de bază (filme documentare, presă din perioada comunismului ş.a.). În viziunea MuViCC, la construirea muzeului urmează a fi atraşi elevii şi profesorii de la şcolile şi liceele din Botoşani.

Pe baza planşelor şi a dosarelor de documentare istorică, a fost creat un film 3d al acestor expoziţii, instalate la scară reală în sediul MuViCC, hala fostului CET Botoşani. Filmul constituie un element important al viitoarei noastre campaniei de promovare la scară naţională a MuViCC – în instituţii de mare audienţă publică (mall-uri, licee, universităţi, muzee ş.a.) -, ca pe un muzeu al comunismului, cu o altfel de viziune, care promovează deschiderea, modernitatea, care să suscite interes pentru o istorie atât de ciudată (duceţi-vă în muzeele din România de acum, ca să vă simţiţi ca la azil – miros, uzură, ştiinţa de-a expune; bine, unele cochete, despăduchiate chiar, ca la bunicuţele din secolul al XIX–lea, rubedenii ale atâtor notabilităţi).

În 2016, deoarece Primăria Botoşani, nu pusese la dispoziţia proiectanţilor certificatul de urbanism al Halei CET- rezolvarea acelui faliment al CET Botoşani s-a extins, bineînţeles, din luni în ani- , sediul MuViCC fiind astfel inaccesibil, am iniţiat, cu sprijinul prof. dr. Marius Marcu-Lapadat, fost decan la UAUIM, proiectarea expoziţiei-eseu cu un singur obiect, expoziţie care va deschide traseul expoziţiilor permanente. În septembrie acelaşi an, profesorul Agostino Bossi, de la Universitatea de Arhitectură din Napoli (Italia) – care a proiectat şi construit Muzeul Morţii din Mexic, personalitate cunoscută în mediul universitar european -, a prezentat la Primăria din Botoşani acest proiect, care urmează a fi completat de istorici, cu o bază de date (referitoare la controlul alimentaţiei populaţiei şi al regimului de locuire în perioada dictaturii lui Ceauşescu).

La sfârşitul anului 2016, am început, cu sprijinul Facultăţii de istorie din Bucureşti şi a Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, o cercetare istorică a dosarului Mugur Călinescu (Dosarul „Elevul”, pe care îl putem oferi publicului la cerere), de la Comisia Naţională pentru Studierea Arhivelor Securităţii (pornind de la acest caz, am scris romanul „Copiii sălbatici”, Editura „Cartea românească”,2016). Cu datele istorice ale acestei cercetări, va fi proiectată pentru MuViCC o expoziţie „Mugur Călinescu”, în memoria acestui elev care a protestat public împotriva regimului comunist, mort în urma anchetării sale de Securitate.

Desfăşurarea proiectului MuViCC, care este o iniţiativă a Asociaţiei CulturEst, a fost prezentată cu generozitate publicului larg atât în presa locală, Botoşani – Suceava – Iaşi, cât şi de presa naţională (vedeţi www.muvicc.ro). În diferite etape, ne-am bucurat de sprijinul unor instituţii, precum cel al Primăriei Botoşani – există o hotărâre a consiliului local în acest sens -, Consiliului judeţean Botoşani, Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, Facultăţii de Istorie din Bucureşti sau al Institutului pentru Investigarea Crimelor în Comunism şi a Memoriei Exilului Românesc.

articolul: http://adevarul.ro/news/societate/muvicc-botosani-muzeu-comunismului-romania-1_58ac15e75ab6550cb8ad22a1/index.html